Say it now! Tu cum te aperi de oameni? de Mădălina-Gabriela Bejat

Imaginează-ți un zid. Acum un adolescent. Un adolescent și un zid mereu împreună. Împotriva tuturor.

Dacă nu o faci acum, o s-o faci oricum de fiecare dată cand te vei afla pe scaun, în fața scenei, urmărind din umbră evoluția unui copil care a putut crea o armă împotriva societății: un zid. Zidul este menit să-l apere de profesorii care îi refuză dreptul la exprimare, de școala care îi învață cum să fie niște roboți, de școala de unde primesc informații, dar nu au voie să pună întrebări, de opiniile critice ale celor din jur, și nu numai… de batjocura copiilor față de lingurița lui roz, care reprezintă, însă, singurul punct de ancorare într-o lume crudă, care îți îngroapă în fiecare zi câte o particică din inocență.

Dar zidul devine mai mult decât ar trebui, ajunge să-l „apere” pe Sami și de propriile emoții, sentimente, îl transformă pe el într-un zid de piatră. Nimeni nu are voie să atingă zidul, iar băiatul știe asta și știe că trebuie să îl țină ascuns cu orice preț de cei care incearcă să se apropie. Inclusiv de părinții lui, care, fără să-și da seama, au contribuit la formarea acestui scut. Părinții care, încă de la trei ani, îi plănuiau lui Sami întregul parcurs în așa fel încât la 17 ani să aibă deja propria corporație.

Astfel, spectacolul aduce în fața noastră realitatea cu care se confruntă aproape toți tinerii: ruptura care apare între ei și părinții lor, perspectivele diferite din care privesc viața și modul diferit în care se raportează la lucrurile din jur.

Spectacolul își propune să atragă câți mai mulți oameni, în special adolescenți, și să îi facă să privească viața într-un alt mod, unul mai intens, mai liber, mai puțin superficial. Să îi facă să înțeleagă că ei înșiși trebuie să-și stabilească obiectivul în viață. Iar fericirea nu este legată doar de împlinirea materială, ci reprezintă, de fapt, realizarea lucrurilor care chiar te fac fericit.

Privesc și eu dintr-un scaun din rândul patru. Eu, o adolescentă ce rezonează cu etapele prin care protagonistul trece, etape care m-au schimbat mai mult sau mi puțin. Deși poate că nu îmi doream asta…

Părinții lui Sami divorțează. Cei doi reușesc să ajungă într-o stare chiar mai rea decât până atunci. În acest moment, băiatul șochează făcând o mărturisire: zidul a fost un joc. Și acum nu se mai joacă. Acum urmează să fie un băiat cuminte și ascultător.