Radu Iacoban: Fiți curioși și reacționați! Și când vă place, și când nu vă place ceva! (material de Daria Țuca)

            Numele lui Radu Iacoban este o garanție a succesului în teatru, fie că joacă, regizează, sau semnează dramaturgia unui spectacol. Își câștigă renumele prin faptul că are idei inovative și transmite emoție publicului de orice vârstă. În cadrul TEEN-FEST 2018 am văzut spectacol „Viața și moartea lui Richard 2” după W. Shakespeare, producție a Teatrului Mic. Într-un scurt interviu, l-am întrebat pe Radu Iacoban cum se împacă toate cele trei specializări ale lui, care îi sunt sursele de inspirație și ce mesaj le transmite spectatorilor care vin la festival.

 

Prin ce este actual mesajul piesei „Viața și moartea lui Richard 2”?

Prin faptul că îți spune ție în 2018 că istoria, indiferent de an, se repetă. În teatru totul devine actual pentru simplul fapt că împarți același timp cu ceea ce vezi pe scenă. Timpul tău ca spectator se îmbină cu timpul în care actorii încearcă să-ți spună povestea.

 

Spectacolul pe care l-am montat e presărat cu elemente actuale care să te ajute să intrii mai ușor în poveste sau te fac să o înțelegi acolo unde nu ai repere. Mesajul e gândul pe care îl iei cu ține atunci când spectacolul s-a terminat. Prin urmare tu decizi dacă e sau nu actual.

 

Care e sentimentul pe care îl ai atunci când eșți spectator la o montare de-a ta?

E groaznic. Nu-mi place să mă uit la spectacolele mele atunci când s-au terminat, îmi place doar să le repet. Odată terminat procesul de repetiție, spectacolul e acel „ceva” împărtășit exclusiv de actori și public.

 

Te ajută în regie faptul că eșți și actor? Empatizezi mai bine cu ceilalți actori din motivul acesta?

Depinde de proiect. Poate că uneori ajută faptul că poți să „arăți” în loc să „explici”, numai că nu toți actorii își găsesc inspirație în metoda asta de lucru. De aia zic depinde.

 

Un spectacol marcant pentru mine a fost „Constelații”. Cum este să joci și să regizezi simultan? 

Mulțumim pentru apreciere. Păi eu când joc, nu mai regizez. Joc doar. 🙂 A fost greu în timpul repetițiilor pentru că aveam de făcut ceva ușor sărit de pe fix: trebuia să văd întreaga desfășurare a spectacolului și să mă și judec pe mine sau pe Ana în timpul succesiunii scenelor. Dar după ce exercițiul ăsta s-a terminat, am reușit într-un final să mă bucur doar de joc.

 

Este diferit să montezi Shakespeare spre deosebire de orice alt autor?

Este diferit să montezi orice autor pentru că vine la pachet cu o poveste care are la rândul ei particularități noi și necunoscute.  Nici la Shakespeare nu există texte care să semene între ele, prin urmare universurile propuse de autor, chiar dacă pare că sunt cu același gen de personaje – regi, duci, regine, doici, servitori – diferă de la poveste la poveste.

 

Revenind la intreabarea ta, domnul William Shakespeare e diferit pentru că e cel mai bun dramaturg. Textele sale nu au cum să te lase indiferent și, odată montate, se transformă în spectacole care fie sunt catastrofale, fie geniale. Destul de diferit, nu?

 

După părerea mea, un spectacol de teatru ar trebui să le ridice spectatorilor măcar o întrebare, poate chiar să le schimbe concepțiile. Cu ce gând rămâne publicul după „Viața și moartea lui Richard 2”? 

Mesajul, așa cum spuneam adineauri, e al tău. E relația ta proprie și personală cu spectacolul pe care l-ai vizionat. Noi, cei care am lucrat la spectacol, nu ne-am propus să îți impunem niciun mesaj, ne-am dorit doar să îți spunem povestea. Concluzia o tragi tu.

 

Apropo de spectacolul „Emancipare”, prin ce se definește generația actuală de tineri?

Se deosebește prin ambalaj, dar e la fel ca stare de spirit. Uite, eu când eram în clasa a cincea ascultam muzica preferată la casetofon. Band-urile erau neconvenționale, pentru că asta înseamnă să fii tânăr. 🙂 Acum muzica se ascultă la niște căști mult mai cool și e playată pe telefonul mobil, dar sentimentele pe care această acțiune le provoacă sunt aceleași. Găsești o melodie pentru că îți place, vrei să te dai mare cu ea în fața colegilor și speri ca toți prietenii tăi să te aprecieze pentru asta. La fel atunci, la fel și acum.

 

În funcție de ce criterii alegi actorii în spectacolele tale?

În funcție de poveste și de ce mă emoționează/impresionează la ea.

 

Te bazezi pe feedback sau este de ajuns că tu să fii mulțumit de un anumit spectacol?

Depinde de la cine vine feedback-ul. Dacă primești păreri de la cineva în care ai încredere, atunci e nevoie de el că de aer pentru că te poate ajută să vezi lucruri pe care le-ai ocolit. Dacă vine de la hateri, atunci e preferabil să rămâi la părerile tale.

 

Care e cea mai comună preconcepție despre actori?

Există mai multe. Pentru o societate în care într-un trecut nu foarte îndepărtat existau mulți artiști emeriți, actorii încă sunt niște ființe boeme, visătoare și emotive, ceea ce determină gândul că nu au nevoie de bani și se hrănesc cu aer. Wrong! Sau altele cum sunt alea că își dedică viață scenei și că nu au alte pasiuni, sau că – și aici e cazul meu – nu pot fi și regizori sau dramaturgi. 🙂

 

De ce crezi că este util că tinerii să meargă la teatru?

Tinerii trebuie să meargă la spectacole pentru a determina teatrele să le ofere povești specifice nevoilor lor. Când ne-am plimbat cu „Emancipare” prin licee, mi-am dat seama că spectatorul tânăr reacționează fără prejudecăți, fără bariere mentale și că ajută în mod real spectacolul. Era o adevărată plăcere să vezi liceeni care veniseră inițial forțați de profi și oarecum îmbufnați la spectacol și care plecau mega entuziasmați pentru că au văzut ceva în care se recunosc.

 

Tu eșți și dramaturg. Cum îți vine inspirația pentru construcția pieselor de teatru?

E o discuție lungă cu aceeași concluzie. Nu există metode. Fiecare construcție are la rândul ei un context care declanșează nevoie de a scrie. Evident că această nevoie nu se transformă automat în texte de scenă. Am o grămadă de piese neterminate care îmi provoacă nedumeriri sau gânduri de genul: Mama ce prostie am putut să scriu. Dar sunt și unele la care aș schimba total optică. De ce? Pentru că între timp mă schimb și eu.

 

Trimite-le un gând de încurajare spectatorilor TEEN-FEST.

Fiți curioși și reacționați. Și când va place și când nu va place ceva. Evident că pentru asta trebuie să îți bați un pic capul, să îți pese și să ai argumente. Pentru că e nevoie de spirit critic. Doar așa putem schimba ceva. 🙂

Interviu realizat de Daria Țuca