Lumea, văzută de roboți (cronică de Daria Țuca)

 

Am ales să merg la spectacolul „R.U.R (Rossum’s Universal Robots)”, producție a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, secția Germană, jucat la Teatrul Odeon, în cadrul festivalului Excelsior TEEN-FEST 2018 datorită unei admirații pentru regizorul Vlad Cristache. Văzusem montările cu „Suflete moarte” și „Umbre”, ambele regizate de el, care au fost profund marcante pentru experiența mea teatrală. Acum, categoric, aș adăuga și „R.U.R” în enumerație.

În primele zece minute din spectacol am fost puțin confuză din cauza faptului că se juca în limba germană (evident cu supratitrările în română afișate pe un ecran suspendat). După acele minute, limba nu numai că nu a mai fost un impediment, ci mi se pare că a fost un mijloc de exprimare artistic care a contribuit la atmosfera creată de spectacol.

Piesa, scrisă de autorul ceh Karel Čapeck,  întruchipează o lume robotizată, acompaniată armonios de momente muzicale și coregrafice, din care prezența umană dispare treptat. În această lume, apare Helena Glory, fiica președintelui unei corporații, care întruchipează tipologia feminină. Odată cu venirea acesteia, se ridică primele semne de întrebare legate de moralitate, ea având intenția de a elibera roboții. Cu toate astea, lumea umană se disipează treptat, prevestind un viitor distopic. Finalul este imprevizibil, deoarece arată cum, în acea lume, se naște sentimentul pur de iubire între doi roboți.

Spectacolul are mai mult decât un fir narativ plin de suspans; este de-a dreptul cutremurător. Ca spectator, priveam cum arată degradarea ființei umane…sau poate cum arată viitorul? Nu știu, dar cu siguranță spectacolul are o dimensiune filosofică și atinge foarte multe puncte la care ar trebui să ne gândim serios. Într-un interviu, Vlad Cristache declara că ar trebui să ne punem întrebarea „Cum te definești tu?”. Răspunsul lui era „prin iubire”. După părerea mea, punerea în scenă reliefează faptul că a fi om înseamnă a fi capabil de iubire, de simțire.

În sens propriu, spectacolul prezentat de actorii sibieni este science-fiction. Din punctul meu de vedere, devine chiar realist până la final și transmite un mesaj extrem de actual, pe care cu toții ar trebui să-l avem în vedere. Dacă mergeți să vedeți „R.U.R”, veți asista la un spectacol despre voi înșivă. O oglindire a realității, dacă se poate, într-un fel, științifico-fantastic.

 

 

R.U.R de Karel Čapek
Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu, Secția Germană
secțiunea Reborn Classics

REGIA: Vlad Cristache
ASISTENT REGIE:
Emőke Boldizsár
SCENOGRAFIA:
Andreea Tecla, Mădalina Niculae
COREGRAFIA:
Ștefan Lupu
DRAMATURGIA:
Fabiola Eidloth
CU:
Valentin Späth, Anca Cipariu, Daniel Plier, Daniel Bucher, Renate Müller-Nica, Ali Deac, Emőke Boldizsár, Fabiola Petri, Robert Fekete, Adrian Neacșu, Cristina Blaga, Veronica Arizancu, Eduard Pătrașcu, Pali Vecsei, Cristian Iordan, Flavius Haiducescu, Gabriel Popescu, Andrada Oltean, Larisa Miskolczi, Andrei Suveica, Alexandrina Grecu, Darius Prodan, Alis Pelle, Cezara Crețu