La pas cu adolescența… în Maraton(material de Andreea Dumitrescu)

Pulsul primului weekend de TEEN-FEST, ediția a IV-a. Sâmbătă. O zi care a început devreme și s-a terminat târziu, o zi plină, care a început timid, liniștit și s-a terminat în forță. Un maraton pentru, cu și despre tineri. Și despre viitorul imaginaT. Așa cum îl văd ei. Unii cu speranță, alții cu teamă, dar toți, cu îndrăzneală. Adolescenții, și nu numai, mi-au arătat că, indiferent de vârstă, încă mai avem curajul să visăm.

 

  • Scurtmetraje atelier de cinematografie TEEN-FEST și Q&A cu realizatorii

Alexandra, Ariadna, Bianca și Valeria ne-au arătat prin scurtmetrajele lor realizate în doar o săptămână o perspectivă nouă asupra viitorului. Anul 2038. Deși adolescente, și în ciuda timpului limitat pe care l-au avut, fetele au abordat teme complexe și de o profunzime deosebit de matură. Prin scurtele lor filmulețe au surprins viitorul imaginaT.

Primul film: Adolescentul confuz, tânărul mereu indecis, pe fugă, prins între două trenuri, într-o perpetuă călătorie. Alexandra vede o generație în continuă mișcare, nestatornică, mereu în căutare de ceva.

Al doilea film: Disparitia intimității în care nici gândurile nu mai sunt în siguranță. Ariadna se teme de un viitor distopic, în care fiecare mișcare, gând și sentiment îi sunt urmărite.

Al treilea film: Alexandra a „văzut în viitor” cum relațiile dintre fete și băieți se schimbă. Fetele prind curaj în abordarea băieților și preiau controlul. Peste 20 de ani, fetelor, noi vom fi cele care fac primul pas. Girlpower!

Al patrulea film: Supremația tehnologiei și răcirea relațiilor interumane. Pentru Bianca, influența tehnologiei va crește exponențial până în punctul în care va instaura tristețea, singurătatea și lipsa de comunicare. The human touch e pe cale de dispariție.

Al cincilea film: Arhaica dilemă rămâne și peste 20 de ani. Carieră versus fericire. Valeria e optimistă și ne spune că totul va fi bine. Chiar dacă azi nu pare. Are încredere că următoarele generații vor alege să facă ce le place, că vor alege să fie fericite.

 

  • Parola: 12345678 spectacol de teatru tânar, susținut de Trupa Absen din Baia Mare

Șapte adolescenți au venit de departe. Au jucat cu emoție și cu drag, la Excelsior, pentru prieteni și curioși. Ne-au primit într-o sală de sport și ne-au făcut martorii poveștilor lor. Un amestec echilibrat de umor, dramă, dans, filosofie și optimism. Personaje complexe cu probleme reale, de actualitate, trăiri intense și speranța unui viitor mai bun.

 

  • #my Cell #My Future, spectacol de teatru si lectura textelor realizate în Atelierul de Actorie și Scriere dramatică Teen-Fest 2018

Un spectacol lectură, două texte și o sală plină. Texte scrise de adolescente. Texte de o nebănuită și surprinzătoare profunzime, dar, în același timp, pline de naturalețe și realism.

Un dialog scurt, banal la prima vedere, dar care înglobează în el istoria unei prietenii dintre două fete aflate în fața unei noi etape a vieții lor. Una dintre ele plecă la facultate în alt oraș. Cealaltă trebuie să termine liceul. O prietenie sinceră, mărturisiri și zeci de lucruri nespuse. Frica de singurătate, de abandon. O durere reală în fața despărțirii, frica de necunoscut, de ce va aduce viitorul.

Al doilea text surprinde începutul unei prietenii dintre două tinere într-un context emoționant. Reușind cumva să sară peste cliché-ul anticipat, dialogul fetelor spune povestea unei tinere a cărei mamă este internată în spital de trei luni și tumultul interior al fetei. O întâlnește pe Lavinia, colegă de școală, și găsește în ea un punct de sprijin, o ancoră în realitare, o speranță. O scurtă poveste despre apropiere, suferință, deznădejde, singurătate, regăsire, înțelegere și dorință.

După acest roller coaster de emoții, a urmat un spectacol pregătit tot în cadrul atelierului TEEN-FEST, cu texte scrise de – ați ghicit – adolescente! Inspirat de minciunile pe care le spunem în fiecare zi, spectacolul #my Cell#my Future ne face o incursiune în viața de zi cu zi a unui adolescent și relațiile acestuia cu cei din jur și cu tehnologia. Membrul terțiar, și cel mai important în această generație, telefonul, dictează evoluția interacțiunilor și minciunile pe care acestea se clădesc. De la un simplu sunt ok la Nu sunt în oraș, Te caut eu, Nu o să-l mai vedem niciodată la cum am întârziat la liceu pentru că de dimineață am aflat că sunt însărcinată la Da, mamă, sunt bine. Tot acest „joc de replici” foarte alert, surpinzător și brutal de realist într-o atmosferă complet originală: toate luminile și muzica din timpul spectacolululi au fost realizate cu ajutorul telefoanelor mobile – tot ce însemnă lanternă, blițuri, notificări, mesaje, apeluri telefonice.

 

  • 9 Piese remixate – concert Alex Ștefănescu

Pe cât de entertaining, pe atât de didactic, Alex ne-a cântat despre Romeo și Julieta, Pescărușul, Oedip (sau complexul lui), Așteptându-l pe Godot, Nora, O scrisoare pierdută, Steaua fără nume, Iona și Hamlet în maniera sa caracteristică, adică plină de umor. Dacă pe amatorii de teatru și cunoscători i-a făcut să râdă copios, pe cei doar curioși sigur i-a convins să meargă la bibliotecă. O analiză pe text demnă de laudă, la pachet cu energia, carisma și voia bună molipsitoare a interpretului și a chitării sale, concertul de aseară i-a făcut pe cei din sală să uite că afară a venit toamna.

 

  • Stand-up comedy cu Costel

Dacă la concertul de dinainte spectatorii nu se așteptau să râdă cu atâta poftă, ei bine, la Costel au venit pregătiți. Nu numai că sala s-a zguduit de râs la poveștile despre profesoara de istorie, pisici în cutie și piercinguri în sfârc, pentru ca după, să simțim aproape cu toții formându-se pătrățele pe abdomene de la atâta efort fizic – lupta de a rămâne în scaun după fiecare glumă. Desigur, pe lângă poante, s-au strecurat și sfaturi, mesaje pline de subînțeles și un dram de speranță pentru viitorul ce ne așteaptă.

O notă de final perfectă pentru o zi de festival plină, în ciuda vântului care începea să clănțăne dinții trecătorilor de afară.

 

All in all, sâmbătă la TEEN-FEST s-a sperat, s-a pus pe gânduri, s-a mirat, s-a plâns, s-a râs, s-a plâns de râs, s-a pierdut noțiunea timpului și s-a tremurat pe drum spre casă, dar cu sufletul mai ușor parcă.

 

Andreea Dumitrescu