Faptul că „durul” spectacol Dur al lui Vlad Massaci (tradus, regizat și împachetat cu fundă roșie) se joacă la Teatrul de Comedie este oarecum derutant. Textul și actorii au umor și șarm, dar pe parcurs lucrurile devin tragicomicesau chiar ironice.Se ating o serie de subiecte sensibile cu care se confruntă majoritatea adolescenților. Personajele principale sunt singurătatea, lipsa banilor, abandonul parental și revolta împotriva vieții.

Energia pe care au trimis-o actorii –energie care a ajuns până la locul meu de pe ultimul rând –aproape că i-a mutat pe spectatori într-un parc de cartier. Cristina Juncu, Răzvan Krem Alexe și Irina Ștefan ne invită la o oră de viață reală. Tina, Bobby și Jill pot fi vecinii oricui, problema lor estetristă pentru cât de des întâlnită este.

Actorii își dau întâlnire în spatele blocului pentru a participa la această testare a caracterului și a loialității unor tineri defavorizați, care îndrăznesc să își dorească un trai decent.

În aparență simplu, spectacolulvorbeștedespre odespărțire al cărei unic martor este cea mai bună prietenă a fetei, avocat și drept judecător. Al patrulea personaj este motivul pentru care textul este atât de puternic.

Tina și Bobby aproapecă se iubesc, dar par că s-au plictisit unul de celălalt. Tina este însărcinată și își dorește o familie fericită, dar Bobby este ambițios și vrea să realizeze mai mult decât tatăl lui.

De fapt, nimeni nu este vinovat. Fiecare are propriul punct de vedere și își duce cu sinepropriile probleme. De fapt le este frică de necunoscut. În final, chiar și băiatul laș, speriat de cea de-a doua inimă care începe să bată în burta iubitei sale, are scuzele lui și nu este de contamnat.

Un joc al stărilor, un du-te-vino versatil care trece de la râs la plâns și jonglează cu șoapte și țipete,Dur îți amintește de cât de mult ți se poate schimba viața într-o oră șiîți lasă o urmă de speranță amară…