„Dragă doamnă profesoară” – Răul și vârstele lui (cronică de George Tudor Anton)

Piesa Dragă doamnă profesoară scrisă de Ludmila Razumovskaia și regizată de Andrei Măjeri e plină de idei ancestrale, aranjate într-un cadru contemporan cu proiecții către trecut. Un spectacol plăcut și potrivit pentru orice vârstă, acesta aduce note de modernitate împletite cu trecutul. Până și numele personajelor sugerează trimiterea către arhaic: Elena Sergheevna, Pașa, Volodea, Vitea, Lida.

Tot spectacolul se desfășoară în casa doamnei profesoare Elena Sergheevna, o clădire monocromă, modernă, cu pete rare de culoare inserate pe ici, pe colo. Un grup de elevi (format din Pașa, Volodea, Vitea și Lida) îi aduce un cadou doamnei profesoare de ziua ei. Încet, încet se strecoară în discuție scopurile lor ascunse, idealurile malefice și referirile la Dostoievski, Antigona și Dumnezeu. Pașa reprezintă tipologia pseudointelectualului, înrăit și manipulat de vicleanul și infatuatul Volodea. Vitea e simplu, iubește natura și are un tată care își aruncă puternic umbra asupra lui. Lida e tânără, iubitoare; e cea mai umană dintre toți și ajunge să sufere poate cel mai mult în final.

Conflictul pornește de la o idee aproape universală: „La ce îmi trebuie mie matematică dacă eu vreau la o facultate cu profil uman? La ce îmi trebuie matematică dacă eu vreau un viitor care nu implică matematică?” Elevii au dat greș la examenul final de la mate și vor cheia de la seiful cu lucrări pentru a le schimba cu unele corecte. Personajele se atacă pe rând, în perechi sau în grupuri. Au loc lupte între idealuri, între elevi și profesori și între generații, care se amplifică pe parcurs.

Decorul se adaptează în mod natural la evoluția acțiunii, geamurile mari, înalte având o însemnătate și o simbolistică aparte. De exemplu, atunci când elevii încearcă să o atragă pe Elena Sergheevna cu cadouri și complimente, Volodea închide geamurile din casă, marcând schimbarea de situație. Când profesoara află, de fapt, care este scopul vizitei, își schimbă atitudinea și deschide la loc geamurile. Gradual, spectacolul crește până la un moment crud, groaznic unde totul se oprește: se trage linie, lucrurile cedează, iar lumea obosită, tristă și traumatizată pleacă.

Mișcarea în scenă e armonioasă,  în conformitate cu culorile din decor și light design. Dansurile care se desfășoară pe scenă sunt plăcute și încântă ochiul: valsul tânărului cuplu de îndrăgostiți este unul plin de viață, tinerii saltă, improvizează, se distrează, iar perechea formată din profesoară și Volodea, elevul diplomat, dansează corect, calculat. Apogeul momentelor de mișcare este un dans aproape malefic al elevilor care epuizează psihic profesoara.

Tot ce se întâmplă în Dragă doamnă profesoară are drept fundal muzică tradițională rusească, balade triste sau ritmuri electronice. Spectacolul mi-a amintit de Carnage, un film de cameră unde patru părinți își pierd răbdarea și bunul simț, ajungând la o ceartă feroce. Totuși, montarea lui Andrei Măjeri este mult mai dură din punct de vedere vizual.  Este cursivă, puternică și își expune ideile clar, concis, cu boabe de umor clasic presărate printre momentele tulburătoare.

George Tudor Anton

 

Dragă doamnă profesoară de Ludmila Razumovskaia

Teatrul Municipal Baia Mare
secțiunea Teen Attitude

REGIA: Andrei Măjeri
SCENOGRAFIA: Irina Chirilă
COREGRAFIA: Raul Hotcaș

 

DISTRIBUȚIA
Elena Sergheevna: Inna Andriuca
Lida: Denisa Blag
Volodea: Andrei Dinu
Pașa: Eduard Trifa
Vitea: Eduard Bîndiu