De ce nu pot să fiu pur și simplu Mașka? ( cronică de George Tudor Anton)

Mamă, mi-am pierdut mâna de Maria Kontorovici e montată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț de Alexandru Mâzgăreanu. O dramă adolescentină plină de muzică, introspecții și analize ale lumii contemporane.

Spectacolul începe cu hitul clasic What Is Love de la Haddaway – moment în care o cunoaștem pe Mașka, o tânără care ne povestește puțin despre lumea în care trăiește, folosind cuvinte dure despre realități triste. Speranța de a scăpa din acest mediu e reprezentată de o ușă verde, care te duce în altă lume, departe de nedreptăți și urât.

De-a lungul spectacolului cunoaștem familia și prietenii Mașkăi și aflăm despre aspirația ei de a deveni matematician, de a fi mereu originală și de a fi… nemuritoare. Împinsă mereu de contexte sociale și de persoanele din jur, Mașka se îndepărtează tot mai mult de visul ei inițial. Aflați la un party, Vladik o îmbată și acea „prima dată” se transformă într-un viol. Tanti Sveta, o femeie ușoară cu moravuri îndoielnice, cu prost gust, încearcă să o schimbe după ideologiile ei. Fetele frumoase, cochete, superficiale ale orașului au și ele influențe negative asupre Mașkăi. Ea vrea să participe la un concurs de modelling, dar și Katia, șefa grupului de prințese are același plan; Mașka trăiește mereu cu ideea că o vor lua pe Katia în locul ei.

Protagonista evadează constant într-o lume imaginară, unde îi mărturisește temerile și problemele ei supereroului Starman. Urmare a presiunilor sociale și frustrărilor specifice vârstei, Mașka renunță la vechea ei înfățișare. Atunci când se îmbracă la fel ca fetele cool, renunță și la hamul care îi permitea să zboare împreună cu Starman. Din acel punct, viața ei devine un haos, iar întâlnirile cu Starman au loc doar la nivelul solului.

La final, Mașka găsește ușa verde, dar sub forma șinelor de tren. Marcată de o discuție avută cu mama ei legată de cum și handicapații se descurcă mai bine decât ea, Mașka e convinsă că trebuie să își piardă o mână ca să poată fi recunoscută și apreciată de cei din jur. O concluzie tragică la care societatea a împins o adolescentă…

Diferite remixuri de la What Is Love apar pe parcursul spectacolului, fiecare evidențiind pertinent trăirile personajelor. Mamă, mi-am pierdut mâna! se termină pe un What Is Love trist, dureros, cântat de Mașka și acompaniată de restul personajelor.

Mamă, mi-am pierdut mâna! e un spectacol actual, despre atenția de care au nevoie tinerii, despre iubire și lipsa ei. Nu îi lipsește nici comicul, cel care ține publicul tânăr în priză și le dă de gândit celor mai în vârstă.

 

 

Mamă, mi-am pierdut mâna de Maria Kontorovich
Teatrul Tineretului Piatra Neamț
secțiunea TEEN ATTITUDE

REGIA: Alexandru Mâzgăreanu
DECOR: Romulus Boicu
COSTUME: Alexandra Mâzgăreanu
MUZICA: Alexandru Suciu
ACROBAȚII: Marian Peter

DISTRIBUȚIA:
Mașka: Aida Avieriței
Kostia, Vladik, Mișka, Un băiat: Emanuel Becheru
Starman: Dragoș Ionescu
Katia: Cristina Mihăilescu
Dașa: Cătălina Bălălău
Sașka, Ania: Corina Grigoraș
Mama: Sabina Brândușe
Tanti Sveta: Cătălina Ieșanu
Bunica: Loredana Grigoriu
Nenea Fedea, Bunicul: Tudor Tăbăcaru
Tanti Olga: Gina Gulai
Nenea Luca: Dan Grigoraș
Petea, un băiat: Florin Hrițcu